Olimpiada Lectura ca abilitate de viață
- OLAV
În fiecare zi citim… cărți de diferite tipuri, articole din presa scrisă sau online, postări pe diverse rețele sociale, mesaje, e-mailuri, texte funcționale, dar și imagini, afișe, reclame.
Viața noastră e o călătorie printr-o sumă de semne pe care trebuie să le citim la fiecare pas.
Olimpiada de lectură dezvoltă tocmai aceste abilități, de a descifra și a înțelege lumea în care trăim. Este o olimpiadă care îi pregătește pe elevi pentru viață, făcându-le călătoria mai frumoasă.
prof. Cristian Nicula
Inspector Școlar General,
Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud
Pledoarie pentru logo
Tresar, eu sunt cel care ajunge la mine,/căci acum tot eu cu alți ochi privesc. (Samuel Beckett)
Scrisul și desenul au la bază gestul ca martor/rezultat al tensiunii și relaxării ritmice a mâinilor (așadar, ritm și ecou), iar lectura – cu toate variatele ei tipuri, de la lectura textului la lectura imaginii – este, mai întâi, o formă de a vedea , apoi de a înțelege și, în final, de a fi. Gestul reclamă un subtil joc cu linia (element plastic și caligrafic deopotrivă) care traduce dinamismul interior și devine o modalitate de a da formă ideilor, gândurilor, de a face vizibilă lumea noastră interioară desenată de întâlnirile cu lectura. Cel care citește, se găsește mereu în ipostaza de a fi împreună cu, acea tensiune interpretativă care îl determină să ia în posesie textul sau imaginea, să le interiorizeze, să le dea sens și apoi, la rândul lui, să creeze sens.
Lectura reclamă întotdeauna simbolistica dublului care se traduce atât prin relația creator-receptor, cât și prin legătura dintre lumea noastră interioară plurală și viață. și aceasta este, poate, definiția armoniei ca principiu ordonator al universului. Armonia este secțiunea de aur, e spirala ca o continuă promisiune a dezvoltării, a descoperirii sinelui și a lumii prin lectură – cuvânt și imagine.
Lectura și cele șase niveluri ale ei pot fi simbolizate de spirală ca formă primordială: cu fiecare nivel, cu fiecare cerc, se adaugă o nouă achiziție, iar aceasta înseamnă o nouă înțelegere a lumii/a lumilor. Când citești, de fapt te citești, te deschizi apoi spre celălalt, trasezi, cu creta, o linie între tine și tine, între tine și viață. Linia curbă (pe care spirala o cheamă) este o reprezentare idealizată a realității, mișcare și sugestie a mișcării interioare, amprenta colorată a stărilor noastre afective. Cititorul de acum este îmblânzitorul modern de semne, devine el însuși amprenta-spirală a lumii pe care o locuiește și care îl locuiește, la rândul ei. Lumea/viața este o permanentă rescriere a treptelor pe care, interior, le urcăm, un traseu ce promite a se desfășura infinit, vertical și care primește culori-esență, mărturii ale tuturor cuvintelor și imaginilor de sub piele, cu ritmul și vocile lor.
